thebatista

Născut în micul orăşel Cameron din statul american Carolina de Nord, Jeff Hardy visa de mic să devină wrestler. Alături de fratele său Matt, urmărea cu aviditate fiecare spectacol de wrestling transmis la televizor şi mărturiseşte că i-a avut drept modele pe Sting, The Ultimate Warrior şi Shawn Michaels.[1] Pasiunea pentru wrestling face ca Jeff, împreună cu Matt şi alţi prieteni, să formeze propria federaţie numită Trampoline Wrestling Federation (TWF)[2], inventând personaje şi mişcări după asemănarea celor văzute pe micul ecran. Visul de a deveni wrestler prinde viaţă şi la 16 ani, Jeff apare pentru prima dată într-un spectacol de wrestling, fiind folosit pe post de jobber într-unul din show-urile World Wrestling Federation.

Înainte de a semna cu WWF, Matt Hardy a format alături de Thomas Simpson propria promoţie de westling, numită OMEGA (Organization of Modern Extreme Grappling Arts). OMEGA a avut un succes mai mare decât TWF, pe lângă fraţii Hardy evoluând nume ca Shannon Moore, Gregory Helms, Joey Matthews, Caprice Coleman şi alţii. În această perioadă, Jeff a adoptat diferite nume în ring, cum ar fi Will O' the Wisp[3], Iceman, Mean Jimmy Jack Tomkins, Wolverine sau The Masked Mountain.
Fraţii Hardy au reuşit să atragă atenţia promoţiei World Wrestling Federation, care după semnarea unui contract în 1998 i-a îndrumat către şcoala fostului wrestler Dory Funk, Jr., unde s-au antrenat alţi wrestleri de marcă precum Kurt Angle, Christian, Test sau A-Train. Cei doi fraţi au apărut în spectacolele WWF în acelaşi an, formând echipa numită The Hardy Boyz, care încă de la începuturi a fost apreciată pentru agilitatea şi inventivitatea de care dădea dovadă. În 1999, fraţii Hardy au avut o feudă cu Edge şi Christian, formând pentru scurtă vreme stable-ul The New Brood, împreună cu Gangrel.

În această perioadă, Matt şi Jeff au câştigat de cinci ori centura WWE World Tag Team Championship, asigurându-şi astfel locul printre cele mai mari echipe de wrestling din istorie. În 2000, fraţii au un nou manager în persoana prietenei lor din realitate, Lita, trio-ul devenind cunoscut sub numele de "Team Xtreme".

În următorii trei ani, popularitatea lui Jeff Hardy a crescut spectaculos. Stilul său acrobatic şi manevrele de mare risc pe care obişnuia să le execute (mai ales în meciurile de tipul TLC) au făcut ca Jeff să fie considerat unul dintre cei mai îndrăzneţi şi neortodocşi wrestleri ai generaţiei sale. Pe 12 aprilie 2001, Jeff îl învinge pe Triple H şi câştigă centura WWE Intercontinental Championship, devenind la 23 de ani cel mai tânăr campion intercontinental din istorie. În luna iunie reuşeşte performanţa de a deţine în acelaşi timp atât centura de campion intercontinental, cât şi cea a categoriei Light Heavyweight, învingându-l pe Jerry Lynn.

În ediţia SmackDown! din 12 iulie, Jeff câştigă primul titlu de campion hardcore din carieră, învingându-l pe Mike Awesome[4]. Titlul este pierdut în săptămânile următoare în faţa lui Rob Van Dam[5] şi recucerit pe data de 13 august[6].

La începutul lunii aprilie 2002, fraţii Hardy încep o feudă cu Brock Lesnar, după ce Lesnar l-a atacat pe Matt pe rampa de intrare în ring. Jeff caută să se răzbune şi îl întâlneşte pe Lesnar într-un meci desfăşurat la Backlash 2002. Lesnar domină lupta şi câştigă meciul prin knockout[7]. Confilctul continuă şi în următoarele săptămâni, fraţii Hardy reuşind să obţină victoria într-un singur meci, prin descalificare. La Judgment Day 2002, fraţii Hardy pierd încă o dată, într-un meci pe echipe împotriva lui Lesnar şi Paul Heyman.

După ani de zile în care Matt şi Jeff au format echipa Hardy Boyz, cei doi se îndreaptă spre cariere single, Jeff urmând să evolueze în divizia RAW, în timp ce Matt este trimis în SmackDown!. Jeff face un prim pas în cariera single, provocându-l pe Undertaker[8], pe care îl întâlneşte într-un Ladder match pentru centura WWE Undisputed Championship. Deşi "Fenomenul" se dovedeşte a fi mai puternic decât el, Jeff reuşeşte în finalul meciului să câştige respectul campionului en-titre, care se întoarce în ring şi îi ridică mâna precum unui adevărat învingător[9].

În ediţia RAW din 8 iulie 2002, Jeff îl învinge pe William Regal şi devine noul campion european[10]. Titlul însă este pierdut două săptămâni mai târziu, într-un Ladder match contra campionului intercontinental Rob Van Dam[11]. În urma acestui meci, cele două centuri sunt unificate. Pe data de 29 iulie, Jeff obţine victoria în faţa lui JBL şi câştigă titlul de campion Hardcore, pe care îl pierde însă imediat după meci, fiind învins de Johnny The Bull[12]. În toamna anului 2002, Hardy este învins de campionul WWF Triple H[13] şi dispută numeroase meciuri pe echipe, în combinaţie cu diverşi wrestleri. La Survivor Series 2002 participă într-un Tables match, alături de alţi şase atleţi[14].

În ianuarie 2003, Jeff apare pentru o scurtă perioadă în postura de heel, după ce i-a atacat pe Rob Van Dam şi Shawn Michaels[15]. O lună mai târziu, revine ca wrestler face salvând-o pe Stacy Keibler din faţa atacului lui Christian, care se pregătea s-o lovească [16]. Jeff luptă în câteva meciuri alături de Shawn Michaels[17] iar în luna martie formează pe ecran un cuplu alături de Trish Stratus[18]. În ultimul său meci dinaintea concedierii din WWE, Jeff este învins de The Rock.

Jeff Hardy este concediat de către WWE pe data de 22 aprilie 2003, compania explicând publicului că motivele care au stat la baza acestei decizii au fost comportamentul schimbător al wrestlerului, abuzul de droguri şi refuzul de a merge la dezintoxicare, parcursul descendent al performanţelor din ring precum şi întârzierile frecvente şi absenţele de la spectacole[19] [20]. Hardy îşi motivează plecarea spunând că se simte epuizat şi că are nevoie de o perioadă de pauză[1].

Piczo